HACHIKO

@¶‘O‚̃nƒ`ŒöiH“cŒ¢‹¦‰ï’ñ‹Ÿj

Hachiko era câinele profesorului Ueno, și îl însoțea pe acesta în fiecare zi la gara de unde profesorul lua trenul spre locul de muncă – Universitatea din Tokio (Japonia), conducându-l la plecare și întâmpinându-l la venire. Într-o zi însă, profesorul nu s-a mai întors. El suferise un atac cerebral și murise în timp ce se afla la universitate. Pe atunci, Hachiko avea vârsta de doi ani.

În următorii zece ani, zi de zi, Hachiko și-a așteptat stăpânul în gară, la locul obișnuit. Nimic nu l-a putut face să renunțe la așteptarea sa, să accepte faptul că omul lui nu se va mai întoarce niciodată.

Hachiko a murit la vârsta de doisprezece ani. Trupul lui a fost găsit pe o stradă din apropierea gării unde câinele și-a așteptat toata viața stăpânul. Povestea lui a atras atât de multă atenție încât lui Hachiko i s-a ridicat o statuie și câinele a devenit simbolul national al loialității.

Cel mai important lucru de învățat din povestea lui Hachiko este să iubim câinii și să ne purtăm frumos cu ei, pentru că ei merită din plin. În fiecare câine, indiferent că este Pufi bichonelul, Rex ciobănescul, Bella cockerița sau Grivei maidanezul, stă ascuns devotatul Hachiko, fidel pe viață. Dragi oameni, iubiți-vă câinii! Dragi câini, vă mulțumim că ne iubiți atât de mult!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.